Pentru controlarea durerii asociate cu artrita coloanei vertebrale se folosesc multe medicamente diferite. Doi factori importanți care trebuie luați în considerare la alegerea medicamentelor sunt nivelul durerii pacientului și potențialele efecte secundare ale medicamentului. Chiar și medicamentele care se eliberează fără rețetă trebuie verificate în ceea ce privește efectele secundare.

Paracetamol

În cazul durerii ușoare și al disconfortului neînsoțit de inflamație, paracetamolul eliberat fără rețetă (cum ar fi Tylenol) poate reprezenta un tratament suficient. Paracetamolul nu reduce inflamația, dar este un analgezic eficient și este mai puțin probabil să cauzeze probleme gastrice prin comparație cu AINS (antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi ibuprofenul sau aspirina), în special la pacienții în vârstă sau la persoanele predispuse la probleme gastrice.

Din aceste motive, paracetamolul este, în general, medicamentul inițial preferat care se administrează pacienților cu osteoartrită. Persoanele cu afecțiuni hepatice, persoanele care beau alcool în cantități mari, persoanele care iau anticoagulante (medicamente pentru subțierea sângelui) sau AINS și persoanele care iau paracetamol mai mult de 10 zile consecutiv trebuie să utilizeze paracetamol cu grijă și doar sub supravegherea unui medic.

Creme, unguente și spray-uri analgezice

Durerea artritică ușoară poate fi calmată aplicând pe pielea de la nivelul articulațiilor creme analgezice, denumite și analgezice locale. Acestea pot fi eliberate fără rețetă și pot fi adesea utilizate împreună cu medicamentele orale.

Printre acestea se numără capsaicina (cum ar fi Arthricare, Zostrix), salicilina (cum ar fi Aspercreme), salicilatul de metil (cum ar fi Bengay, Icy Hot) și mentolul (Flexall). Analgezicele locale nu trebuie utilizate împreună cu alte tratamente calde, întrucât combinația lor poate cauza prea multă căldură și chiar arsuri.

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)

AINS sunt medicamente care sunt utilizate atât la reducerea durerii cauzate de osteoartrită, cât și a inflamației asociate cu durerea articulară. Printre AINS eliberate fără rețetă se numără aspirina (spre exemplu, Bayer, Ecotrin), ibuprofenul (spre exemplu, Advil, Motrin, Nuprin) și naproxenul (spre exemplu, Aleve, Naprosyn, Anaprox, Naprelan). Câteodată AINS pot fi folosite un timp și apoi întrerupte, obținând perioade fără simptome recurente și reducând astfel riscurile de apariție a efectelor secundare.

Cele mai comune efecte secundare ale AINS implică tulburări gastrointestinale, cum ar fi deranjamente stomacale, crampe, diaree, ulcere și chiar sângerări. Se crede și că AINS cresc riscul unor afecțiuni cardiovasculare grave (cum ar fi infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral), în special în cazul pacienților care prezintă risc de dezvoltare a acestor afecțiuni. Riscul de dezvoltare a acestora și a altor efecte secundare crește în cazul pacienților în vârstă, atunci când AINS sunt luate în doze mari și la utilizarea pe termen lung.

Multe alte medicamente nu pot fi luate atunci când un pacient este tratat cu AINS, deoarece AINS schimbă modul în care corpul utilizează sau elimină aceste alte medicamente. Se recomandă ca pacienții să-și consulte furnizorul de servicii de sănătate sau farmacistul înainte de a începe sau de a modifica un tratament cu AINS pentru osteoartrită.

Un alt tip de AINS, denumit inhibitori de COX-2, se eliberează doar cu rețetă și este proiectat să aibă mai puține efecte secundare legate de stomac și intestine față de alte AINS. Cu toate acestea, studiile sugerează faptul că inhibitorii de COX-2 prezintă un risc mai mare de provocare a afecțiunilor cardiovasculare față de alte AINS.

Din aprilie 2005, ca urmare a recomandărilor făcute de FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente), singurul inhibitor de COX-2 la dispoziția consumatorilor este celecoxib (marca Celebrex). Atât producția valdecoxibului (Bextra), cât și  a rofecoxibului (Vioxx), inhibitori de COX-2 folosiți de milioane de pacienți cu artrită, au fost întrerupte în așteptarea unor studii suplimentare cu privire la siguranța lor. Se recomandă ca pacienții să-și consulte medicul curant pentru a evalua beneficiile și riscurile relative ale inhibitorilor de COX-2 în scopul elaborării celui mai bun plan de tratament pentru situația lor clinică individuală.

Injecții cu cortizon

Deși, în general, cortizonul cu administrare orală nu este utilizat pentru tratarea osteoartritei, el poate reduce rapid durerea și reda funcționalitatea atunci când este injectat direct în articulațiile coloanei vertebrale afectate de osteoartrită.

Glucocorticoizii injectați (denumiți și corticosteroizi, care sunt hormoni antiinflamatori puternici) pot fi utilizați pentru inflamația și durerea care nu răspund la AINS. Acest tip de injecție este proiectat să reducă inflamația și, în general, se combină cu un anestezic, care ar trebui, la rândul lui, să ajute la reducerea durerii pacientului. Deoarece injecțiile repetitive cu cortizon pot fi dăunătoare pentru țesut și oase, sunt rezervate pentru pacienții cu simptome mai pronunțate și nu sunt recomandate, în general, pentru mai mult de trei tratamente pe an.

Alte medicamente pentru artrita coloanei vertebrale

De asemenea, analgezicele narcotice ușoare pot fi foarte eficiente în calmarea suplimentară a durerii în cazul osteoartritei. Din cauza potențialului lor de a crea dependență, nu sunt utilizate pe perioade îndelungate și nu sunt prescrise în mod obișnuit.

Se mai pot administra temporar medicamente pentru calmarea spasmelor musculare.

Suplimente alimentare

În Statele Unite, suplimentele alimentare sunt o alternativă de tratament relativ recentă pentru pacienții cu osteoartrită, deși în Europa sunt utilizate din anii ’60. Trebuie amintit că există foarte puține informații științifice despre suplimente alimentare în legătură cu afecțiunile coloanei vertebrale. Sunt necesare mai multe studii despre siguranța și eficiența lor.

Recent, s-a demonstrat că suplimentele alimentare glucozamină și condroitină ameliorează durerea și rigiditatea în cazul anumitor persoane care suferă de osteoartrită. S-a demonstrat că, în mod similar cu AINS, glucozamina și condroitina au efecte antiinflamatoare. Mai mult, este posibil ca ele să inhibe distrugerea cartilajului asociată cu osteoartrita și chiar să inhibe creșterea pintenilor osoși.

Aceste suplimente sunt disponibile sub formă de capsule în farmacii și în magazinele cu alimente sănătoase, fiind eliberate fără rețetă (ca vitaminele). Cu toate acestea, puritatea produselor sau doza de ingrediente active nu este certă, deoarece suplimentele nu sunt monitorizate de FDA. Aceste suplimente devin din ce în ce mai populare pe măsură ce mai mulți oameni le folosesc și raportează ameliorări ale simptomelor osteoartritei și relativ puține efecte secundare negative.

Este posibil ca glucozamina și sulfatul de condroitină să nu calmeze suficient durerea în cazul tuturor pacienților care suferă de osteoartrită. Mulți pacienți constată că este ideală folosirea suplimentelor alimentare cu glucozamină și sulfat de condroitină împreună cu alte tratamente nechirurgicale (sub îndrumarea medicului lor curant).

Cele mai comune efecte secundare raportate sunt deranjamentele stomacale, greața, arsurile gastrice și diareea. Administrarea glucozaminei și/sau a sulfatului de condroitină împreună cu alimente pare să reducă incidența efectelor secundare de mai sus. Pacienții care iau anticoagulante sau un tratament zilnic cu aspirină trebuie să aibă grijă atunci când iau condroitină, deoarece aceasta poate spori efectul de subțiere a sângelui și poate cauza sângerări excesive. Femeile care sunt sau pot deveni însărcinate nu trebuie să ia glucozamină sau sulfat de condroitină, întrucât nu se cunosc încă efectele acestora asupra copiilor nenăscuți. Persoanele cu diabet sau alergii la crustacee trebuie să ia măsuri de precauție suplimentare și este posibil să trebuiască să evite complet ambele suplimente. Consultarea prealabilă a unui doctor este necesară în toate cazurile.

S-a demonstrat că și suplimentele cu ulei de pește au oarecare proprietăți antiinflamatoare, iar inflamația cauzată de artrită poate fi redusă câteodată prin creșterea aportului de pește din alimentație și/sau administrarea de capsule cu ulei de pește (capsule cu omega 3). În plus, pot ajuta  și antioxidanții din anumite vitamine, cum ar fi vitaminele C, D și E, fie prin suplimente sau prin creșterea aportului din alimentația pacientului.